Încercare...

Vorbeam cu mama acum câteva luni la telefon, plănuiam concediul, plănuiam sa merg acasă, să-mi vad familia, sa le fiu alături, sa fim împreună. Pe atunci nici vorba nu era de vre-un impediment in a realiza lucrul asta. Nu știam ca totul se va schimba la 180 de grade iar gândul și dorința de a-mi vedea familia va deveni doar un vis și un dor apăsător.

Alaltăieri am vorbit din nou cu mama, pe lângă faptul ca mi-a zis "ai grija de tine etc" mi-a mai zis și "sunt conștientă și cred ca anul asta o ne vedem doar pe internet...nu mai vii acasă [...] și cine știe când ai mai veni[...] dacă se vor închide toate granițele?! Cum o să-mi mai vad eu unicul meu copil și să-l simt lângă mine fizic?! ". Încercăm din răsputeri sa fiu puternică, să-mi stăpânesc ochii sa nu verse lacrimi și cu toată puterea mea i-am zis ca nu are de ce să-și facă griji și ca totul va fi bine. În tot timpul asta aveam în cap 1000 de filme și 10000 de gânduri pe secunda și îmi doream ca toată nebunia asta globala sa se încheie brusc doar pentru a-mi lua un bilet de avion sa merg acasă măcar pentru o zi, să merg sa-mi îmbrățișez părinții asa cum nu am mai făcut-o niciodată în viata mea!

La final i -am zis ca am ajuns la munca și ca nu mai pot vorbi dar ne auzim seara când ies din tură iar ea mi-a zis din nou cu vocea tremurânda "bine mama, ai grija de tine..ai grija sa porti masca și sa te speli bine pe mâini. Te pup și te iubesc" am apucat să-i spun doar "da mama" pentru că-mi începeam tura[...].

Mi-am pus "masca" de om puternic și fără frica, "uniforma" de super-erou fără arme apoi am pășit în secție cu inima frântă și zâmbetul pe față începand o alta zi de muncă pe un teritoriu unde boala nu face diferența între cel tânăr sau bătrân, între cel bogat sau cel sărac....
Din păcate, asta e adevărul ce se ascunde în spatele unor cadre medicale în aceasta perioada de încercare [...]. #StayHomeSaveLives #StaiAcasaSalveazaVieti

Gânduri...

Cum să-i spun eu mamei mele
C-o duc bine-n tari straine
Departe de toti cei dragi
Cu mâinile de sânge pline...

Salvez vieți, duc un război
Nu am arme și nici frica
Merg pe front aproape zilnic
Cu pașii mici de furnică...

In liniștea cea de taina
Aud un strașnic strănut
Ce sa fac acum mai mamă?!
Nu am mască... Dar ma duc[...]

N-am vesta anti-glonț
Poate am noroc...de-un șorț
Nu am puști și nici pistoale
Umblu cu mâinile goale 😔

De la atâta spalat
Mâinile mi s-au crăpat
Și nu știe nimeni mamă
Ce durere sau ce teamă...
Noi n-avem un argument
Am jurat angajament
Dacă unu-i ignorant
Noi nu îl ținem distant
Am depus un jurământ
Ce o sa rămână sfânt.

De vrei sa fii un erou
Stai acasă-n izolare
Vremurile or fi grele
Dar boala-i raspanditoare

Decât sa mergi la gratar
Mai bine stai pe colțar
Lasă shopping-ul deoparte
Și GÂNDEȘTE...SĂNĂTATE

Cred ca e mult mai ușor
Stand acasă plictisit
Decât sa fii în spital
Intubat, nefericit...

Pandemia n-are milă
De bogat sau de sărac
Ea ataca tot poporul
Știu și eu! Sună ciudat!
Dar asta e adevărul

Lăsând gluma la o parte
Viata nu-i o poezie
Stai în casa că-i mai bine
Salvezi vieți, cât și pe tine...

Noi, cei din străinătate
Ne gândim continuu tare
Oare când va inceta
Toata lupta asta grea

Cum spuneam, fii un erou
Stai acasă, nu-n metrou
Fă-le zile mai usoare
La cadrele medicale...

Inconstienta costa...

In ultima perioada vad din ce in ce mai multe reportaje, articole si postari despre romanii din diaspora, inconstienta lor si oarecum ma simt acuzata pentru ca si eu fac parte din categoria diasporenilor, doar ca eu am ales diferit... Am ales ca astazi si pentru multele zile ce probabil vor urma, sa lupt fara frica pe linia intai a frontului pentru ca eu, nu sunt inconstienta asa ca tine, TU cel ce ai reusit sa iti infectezi familia si alte n persoane doar de dragul de a fii in tara ta[...]
Si eu am parinti in tara doar ca sunt suficient de constienta incat sa nu le pun viata in pericol asa cum ai facut-o tu cu cel putin 10 persoane din jurul tau!

 In fiecare zi de munca am in gand jocul "ruleta ruseasca"  dar continui sa-mi mentin calmul si sa nu ma las cuprinsa in haosul si panica deja instalate in jurul meu sperand ca voi "fenta glontul" si de data asta.
Recunosc, eu sunt un soldat! Am ales sa fiu un soldat...unul ce este imbracat intr-o alta uniforma si nu lucreaza cu tancuri, pusti si alte chestii, sunt un soldat ce lucreaza cu oameni. Sunt un om ce a ales sa-si riste viata sa cat si a familiei, prietenilor, colegilor doar pentru a salva alte vieti. Intelepta alegere, nu?!
Poate era mai intelept ca TU "desteptule" sa fii stat in tara in care erai, in locul in care erai, nu te mai plimbai de colo-colo si recunosteai autoritatilor ca ai fost in x tara cand ai fost intrebat sau era mai simplu si usor daca te auto-izolai din momentul in care vedeai ca aceste cazuri de imbolnavire cresteau de la un minut la altul iar tu erai mai mult decat predispus sa fii purtator de virus.

Pot spune cu mana pe inima ca TU si INCONSTIENTA TA m-au adus in punctul in care stau intr-un stres continuu in subconstientul meu si ma tem pentru sanatatea familiei mele de la o distanta de 2000 km stiind ca eu nu pot fi langa ei nici de mi-as dori iar TU nu faci altceva decat sa te plangi pe facebook de tratamentul "carantinei" din Romania sau mai mult de atat continui sa minti cu nonsalanta cand treci granita.

Un mic sfat pentru tine, din partea mea si a astora ce au ales sa nu-ti urmeze exemplul dezumanizat de care ai dat dovada:
FII EROU! AZI, si pentru urmatoarele 13 zile sau cat va fi necesar STAI IN CASA!!!