Septembrie ...dimineata...ma trezesc si vad o raza de soare cum incerca sa-mi patrunda in camera intunecata de parca ar fi vrut sa-mi spuna "Fa-ti curaj, ridica-te din pat" deschid ochii si imi indrept privirea catre ceas :) ora 09:00...incep sa ma gandesc ca peste cateva ore aveam sa fiu la aproximativ 2000 de km de casa. Gandurile incepeau sa ma cuprinda...ma ridic din pat, imi fac un dus mai rece sa ma trezesc, beau cafeaua, dupa care mai verific odata bagajul (desi il verificasem in acea noapte de 3-4 ori) deoarece simteam ca uit ceva si nu stiam ce. Mi-era din ce in ce mai greu, imi venea las balta plecarea si sa raman alaturi de ai mei dar imi spuneam " daca ramai esti o lasa, fugi de propriile tale alegeri"
Plecarea era pe ultima suta de metrii, verific inca odata ca totul sa fie pus in bagaj, chem un TAXI iar impreuna cu prietena mea cea mai buna ma indrept catre aeroport. Imi fac check-in-ul, las bagajul si ma mai bucur de ultimele momente petrecute alaturi de familie :) cunosti senzatia aia cand simti ca vei pleca si crezi ca vei cuceri lumea? Ei bine, cam asta simteam eu atunci... 22 de ani proaspat impliniti, un bilet de avion doar dus, un bagaj cu multe amintiri si o noua viata ce avea sa ma astepte. Imi iau "LA REVEDERE" de la familie incercand sa ma abtin sa nu-mi cada vreo lacrima pe obraz ca nu cumva mama sa ma vada si sa inceapa sa planga, ii mai privesc odata din departare, le fac cu mana si ma indrept catre poarta destul de ingandurata. Uitandu-ma in jurul meu si vazand zeci de oameni care asteapta sa paraseasca tara, incerc sa ma incurajez spunandu-mi "o sa fie totul bine"...
Dupa vreo doua ore si jumatate de mers cu avionul se anunta " Bun venit in UK, pregatiti-va de aterizare " :) dupa 10-15 minute de la aterizare, imi iau bagajul si ma indrept catre iesire, intre timp deschizandu-mi telefonul si observand diferenta de fus orar "ACASA" ora 21:00 "U.K." ora 19:00 simteam ca "ACASA" avea sa fie doar un gand acum [...] Dupa trei saptamani simteam pe propria piele ca strainatatea nu e asa cum imi imaginam eu, ca voi cuceri lumea, ca lumea e diferita etc... Da! E diferita, aici ai de toate si iti permiti totul dar e totodata e si greu DORUL de familie, prieteni si casa e cel care doare cel mai tare. Nu-mi regret alegerea, mi-e bine aici unde sunt, dar drag cititor, daca te gandesti sa-ti parasesti tara, casa, prietenii si familia trebuie sa ai un psihic foarte puternic si multa incredere in propria ta persoana daca vrei sa reusesti [...]
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu